Andu's blog

Nu ma lovesc cu pumnul in piept. Nu incerc sa impun respect. Vreau doar sa intelegi. Viata nu mai reprezinta doar un joc plictisitor de cuvinte. E ceva mai evoluat. Pentru unii reprezinta doar starea caracteristica a organismelor cu trasaturi specifice ca autoreglare, dar pentru organismele mai evoluate poate fi insusita si prin urmarirea unui tel.

Nu mai reprezinta acea cursa straveche in care forta fizica a cuvintelor te ajuta sa te indepartezi convingator de adversarul tau. Acum, modernismul curent cere ceva mai multa gandire. Putina ratiune, acel sentiment al cunoasterii si al gandirii logice. Lipseste cu desavarsire. Nu numai la tine, la majoritatea ostenilor acestei mici armate de romani.

Incercam sa parcugem fiecare patrat al tablei de sah, fiecare patrat al mintii si gandurilor noastre si vedem ca nu ne putem dezobisnui de competitia dura purtata de tine si un eventual concurent. Dar intr-un meleag atat de puternic afectat de individualism si lipsit de fair-play, nu-l putem numi doar un simplu concurent si ii putem striga rezonanta numelui doar prin literele ascunse ale cuvantului dusman.

Ghemotocul IQ-ului nu incerc sa-l scormonesc in toata cuvinta lui, dar vreau sa-l trezesc din astenia ploii de decembrie si sa-i revad transformarea intr-o ninsoare linistita si indelungata. Nu priviti cu coada ochiului la vecinii nostri europeni. Nu, nu incercati. Va este teama de unele eventuale traume care ar putea fi ascunse in suflete voastre cainoase care nu ar irosi trei frunze arami pe sinceritatea cuvantului. Vrei sa-ti urmezi drumul incolor in viata de zi cu zi, nu vrei sa iesi in evidenta cu prostia de care dai dovada.. iti multumim. Nimic n-are nimic impotriva vietii tale in anonimat, chiar te incurajam. De ce ai iesi din ascunzisul sufletului tau cand stii ca gandirea nu te poate ajuta?

Raspunsuri imi sunt alungate de bataia rece a vantului de afara. Urmeaza inghetului.. inghetul sufletului indurerea. Nu te vei regasi. Incearca sa-ti strapungi bratele cu putere si sa-ti ridici corpul greoi din obscura lumina de care esti vegheat.

Stagnam intr-o lume alb-negru, cu nuante de gri. Atunci cand intalnim culoarea, ne indragostim. Atunci cand dispare, murim … putin

Acelasi copil neschimbat,
Andu.

Imi arunc nasul rosu direct in reteaua unei generati uimitoare.
E aceeasi generatie din care fac si eu parte, numai ca nu ma manifest. Incep sa-mi dau seama si sa cunosc mai bine personajul de desen animat din fata ochilor mei doar cu ajutorul a doua sau trei poze si comentarii puse la intamplare. O intamplare neiertatoare care-i aduce intr-o lume nostalgica si neinteleasa.

Un sfert din ziua mea pretioasa de azi mi-a fost ocupata de tot felul de cacaturi de poze. Poze de care nu ma plictiseam de ras, care nu se mai opreau din cursul lor jenant. Am stat cu ochii inchlestati de uimire din marea nebunie de tate si funduri expuse spre o amarata vizualizare alaturata unor cuvinte scrise pentru o exlamatie cuvantatoare. Imbecilii hi5, ca altfel nu le pot zice, se intrec cu armamentul de cat mai multe comentarii pe o poza in care nu se iarta iesirea unei tate din masca protectoare.

Nu ma rasucesc de doua ori si deja parerea mea exprimata cu ajutorul unor caractere de opt nu lipseste sa apara. Imi intorc parerea din pricina unei singure poze care nu-si exprima calitatea si bunul simt, o arunc intr-o camera goala molipsita de efectul devasator al panzelor de paianjen.

Vad la doua clickuri departe pornografie exprimata intr-un mod aparte. Un mod neagreabil de mine…

Vrei sa-ti arati talentul pornografiei, de ce nu incerci la matrimoniale. Poate acolo nascocesti un batranel cu ceva dolarei.

Ar merita sa incepem o campanie impotriva pornografiei de pe hi5. Ne unim manutele si ideile mofturoase si ii dam drumul unei campanii?

Acelasi copil care uraste pornografia,
Andu.

mIRC->Yahoo Messenger->hi5-> mai tarziu toata generatia hi5 vor ajunge blogari si ne vor scuipa cu prostie.

Simt asta. Simt cu totul trecere prin fata nasului meu inghetat cu viteza astronimica. Ma pierd in multime si imi dau seama ca-mi pierd din acea valoare semnificativa cu care-mi apreciam gandurile arogante si neprimitoare.

Simt asta. Simt cum incep sa ma duc odata cu trecerea timpului cu o treapta-n decaderea aprecierii si atitudinii inaltatoare adresata unui minuscul si neinsemnat jurnal online. Un jurnal umplut cu savoarea ideilor jucause si usor amuzante. Incep sa-mi arunc cu dispret toata atitudinea lasata insemnata pe foile albe ale unui caiet de slaba calitate.

Un pic din savoarea dulceaga se duce odata cu zapada alba si frumos asternuta asupra mintii si imaginii minunate asuprite unei gandiri diabolice.

In mai putine cuvinte descrise, cu mai putine metaforme premergatoare, nu imi gasesc sirul ascedent pentru a urca scara erei ierarhice in lumea nebuniei. Incerc sa va anunt ca dorinta sufleteasca incepe sa-si topeasca topingul de ciocolata care o insoteste. O decadere-n suflet asupra blogului imi afecteaza mintea… dar nu stiu sa gasesc acea rezolvare necesara care-mi va ajuta corpul greu si umed sa se ridice din rapa adanca astupata de zapada rece care-mi ataca zonele genitale.

Nu imi doresc retragerea, doar incerc sa imi revin si dupa sa urmez o pensionare in glorie.

Blogurile nu mai reprezinta acea atragere a inceputului pentru mine. Daca voi mai scrie, sigur va fi cauzata de placerea divina.

Acelasi copil intristat,
Andu.

P.S.: Chiar ca nu-mi postez nici un comentariu la voi pe blog, sa stiti ca tot citesc.

Va multumesc pentru cuvintele citite,

Andu.

Incerc sa-mi imping dorinta spre extreme.

Extremele opuse sunt inchise de valul viselor nepasatoare care-ti cauzeaza cele mai frecvente dureri de cap. Vantul imi sufla palaria, ma aplec sa o ridic si deja totul in jurul meu era sfaramat de puterea valului de ninsoare care se abate asupra noastra. Mintea-mi era pregatita pentru sanius.. dar ceva din spate ma contrazicea. In acelasi timp imi indica faptul ca nu va tine mult si intr-un moment sau altul tot va trebui sa-mi cheltui si ultimele monede pentru a porni pe drumul aglomerat spre partie.

Incerc sa-mi abtin pasii de la graba indoelnica de care dau dovada si ma zbat intre puterile divine de a nu-mi urma muza catre un drum infernal. Putin timp pus deoparte, intr-o camaruta, presarata cu sare si picaturi albastre, nu ar strica. Partiile nu fug, doar un subiect controversat le bate la usa cabanei de inchiriat skiuri. E ea, boala fiecarei zapezii.. incalzirea globala. Isi indreapta privirile fulgeratoare asupra noastra si ne streseaza ca un ultim motiv de cearta.

Lumea nu este inca pregatita sa ia cu asalt aceasta incrancenare, dar eu dau din aripi si ajung misterul nebanuit care este indeajuns de fictiv pentru a salva carabusii din jur de o apasare drastica a incalzirii.

Vaporasul cu trei vele este gata de imbarcare si este pregatit pentru a porni spre indepartata lume si civilizatie a Soarelui.
Pornim!

Acelasi copil afectat de incalzirea globala,
Andu.

Ritmul alert imi fixeaza imaginatia in punctul ochit a celei mai bune perioade. Imi da un branci si-mi sopteste ca trebuie sa ma ridic din groapa nostalgica a vremurilor prezente.

Ma leg la sireturile imaginatiei si incerc sa pasesc timid pe covorul proaspat patat de sangele disparitiei farmecului, pentru a-mi capata energia necesara unui nou inceput. Un inceput mofturos care cere multa consecventa din partea aceluiasi copil neastampart. Incep sa-mi fuga gandurile spre distracti si amintiri, dar imi dozez o pastila de nemurire si-mi continui atingerea tastelor, in acelasi timp ascultand intr-un mod aparte tacanitul lor.

Incerc sa ma reincarc cu vitamina fructului umed si sa pornesc spre acapararea intregii milostenii a intregului grup de dusmani neispraviti. Le spun cu soapte reci, scuipandu-i in fata cu lasitatea sentimentelor mele dureroase toata dezamagirea patrunzatoare si intregimea mangaielilor acide. Am lasat durerile cauzate de dusmani sa se strecoare printre degetele sufletului meu.. acum tai un copac si ma inec in lasitate alaturi de amaruile lacrimi patrunzatoare care-mi strivesc bolta de atac a dusmanilor.

Imi pregatesc armele pentru un razboi aprig si ma arunc in cel mai dureros atac, cel cu propriu suflet. Cu zambetul pe buze si entuziasmat, m-am ratacit in canionul calculelor matimatice elaborand formule complexe in urma carora sper regasirea rostului meu. Si tot nimic. Ma pierd in substante chimice ce-mi framantau sufletul bolborosind in mine ce nu puteam defini, incercand tot felul de reactii numai pentru a obtine elixirul cunoasterii. Si tot nimic. Asa ca incerc sa-mi lovesc arterele si sa-mi misc labele picioarelor doi pasi inainte si apoi unul inapoi. Toate pentru a obtine un singur lucru… palpitatia necesara de a adulmeca dulcitatea lucrurilor trecute. Timpuri ramase intr-o camaruta intunecata alinata de lumina obscura, in care nu se intalnea neintelesu’ cuvant de dusman.

Luminile imi sunt dispersate. Asa ca incerc sa ma revars intr-o mare pufoasa alaturi de ganduri somnoroase.

Acelasi copil strapuns de dusmanii mofturosi,
Andu.

Toate adunate si calculate, au dat o multime de x taguri. Nu am vrut sa imprastii tot blogul cu aceste taguri inutile. Asa ca mintea mea vicleana s-a gandit sa-le combine pe toate intr-o singur insemnare.

Prima leapsa vine de la Serj

1.) Ce bloguri citeşti ?
Citesc cand am timp si chef. In ultima vreme nu prea am mai avut chef de citit sau scris. Dar cei cititi cat des reusesc sunt: Adelix,Chibreta,Maya(CafeAvecSourire) si Pilu.

2.) Care este numele tău adevărat?
Ce legatura are cu cea precedenta? .. Alexandru Andrei dar prefer Andu.

3.) Mai ai alte bloguri? Care?
Nu. De abia ii ofer astuia pastilele necesare pentru un trai decent, fara prea multe vizite.

4.) Ce-ai vrea de la netul românesc?
De la netu’ romanesc as dori.. mai putin prosti. Prostia se simta in siguranta in traiurile decente ale retelei de internet din Romania.

5.) Ce părere ai despre lepşe?
Incep sa-le matur din ce in ce mai des, raspund tot mai greu la el si cerintele mele sunt mai mari. Sunt prea multe, prea prost redactate si intrebari foarte nenorocite(si acest tag este unul foarte prost redactat si initiat, asa ca cel care a facut poate sa o ia la alergat pe camp, poate are parte de inspiratie)

6.) Numeşte 3 bloguri “strălucite” şi 3 bloguri “idioate”.
Bloguri idioate: Vladinho, Emilinho si atat.

7.) Sare/Zahăr?
Cola.

8.) Pâine albă/neagră?
Cu graham.

9.) Te încălzeşte cu ceva faptul că Băsescu a făcut nu ştiu ce?
Nu.

P.S.: Am zis si mai zic, e pulbere cel care a conceput acest tag.

Leapsa numaru’ paishpe virgula trei imi este aruncata-n brate de catre skreach. Suna si se aude cam asa..
1.) Numeşte două bloggeriţe pe care le citeşti imediat cum scriu ceva nou!
Chibreta, Adelix, Maya(CafeAvecSourire) si Pilu.

2.) Bloggeriţa cea mai controversată, care pune blogosfera la idei?
Dida.

3.) Cea mai sociabilă bloggerită este…?
Pilu si Chibreta.

4.) Bloggeriţa care excelează intr-un anumit domeniu? Se specifica care domeniu.
Nu stiu. Probabil Dojo (Web Development)

5.) Cele mai Sexy Blogggerite?
Asta e de top rusinica? Pai sexy.. cred ca Pansy.

6.) Cea mai noua bloggerită, care merită citită?
Niciuna.

P.S. Interesanta leapsa…

Leapsa numarul trei este de multa vreme promisa la raspuns. Este directionata de Tiberiu.

Canta cam asa, sa fac un top al berilor..
1. Carlsberg
2.Peroni
3.Heineken
4. Fosters

Cam astea sunt. Daca ratat vreo una te rog, tragema de ureche.

Acelasi copil caruia nu-i plac lepsele,
Andu.

P.S.: Nu dau la nimeni (punct)

Reprezenta cu caldura in suflet acea vreme ca in povesti.

Sub pasii aruncati al dansului fundamental, ne impinge trupurile sub limita existentei. Ne misca in ritmuri cat mai electronice. Sub vaporii adulmecati de acool verde care ne poarta gandurile in drumul invaluit de lume cu o multitudine de idei alese.

Dansam, ne miscam si tot in acelasi timp ne simtim bine. Ne place si iubim acest lucru, sa ne distram.

Acelasi copil care-si poarta pasii spre somnul care trebuie continuat,
Andu.

P.S.: Sunt dependent de sarituri cu skiurile.

O forfota generala misuna-n jurul meu. Nu sunt luat prin surprindere nici de cel mai mic fir de par cazut pe asfaltul umed.

Imi incerc pasii intr-un noroc increzator. Mersul imi este surprins sub asediul picaturilor de ploaie care inceteaza sa se opreasca de cateva zile mai in masalier. O lupta crancena, asemenea celei de la Bobalna sau Marasesti-Oituz. Incep sa ma obisnuiesc cu incetul mers al lucrurilor. O ploaie oarecare iti poate bloca cateva artere importante de acces in oras si pe langa probleme elementare mai apar si minunatele accidente solidare.

Un singur semn imi este lasat pe tabla ruginita a masinii, se aproprie greoaia iarna. Moleseala ma cuprinde mereu in intrarile parcarilor unor hyper-marketuri. Lumea este suprinsa sub alaiul reducerilor la cadouri si electrice. Cu buzunarul mic sau mare, fiecare se arunca in fata ratelor mici. Cu totii se lasa prostiti de o rata cu valoarea a trei pachete de tigari si accepta sa-si cumpere un bun, dar gandirea omului strangaret nu duce niciodata in fata faptului divers. Un bun cumparat cu rate, te poate ajunge plata acestui de doua ori aproape. Dar asta e.. putem lasa tot pe seama proastei finantarii.

Vedem ofertele la orice urma lasata pe gresia jegoasa, ne incanta fiecare si ne gandim ca ar fi cadoul ideal.
Se simte. Am fost luati de valul cadourilor din luna decembrie. Toata lumea isi doreste mai mult, mai putin calitativ si cat mai ieftin.

Sarbatorile vin, sarbatorile vin.. apropo de azi incet sa primesc cadouri. Le puteti trimite pe adresa mea sau le puteti lasa in fata marelui copac din fata grajdului primarului.

Acelasi copil surprins de aglomeratia magazinelor,
Andu.

O privire impozanta aruncata in occidentul blogosferei romanesti, imi oscileaza privirea in varful copacului scuturat de dusmanii invidiosi care incearca sa-l doboare. Nu-mi fixez privirea asupra intregului varf al copacului si doar spre o frunza fruntasa-n topul blogosferei. Un blogger important care m-a impins in adanca groapa a interactiunii virtuale dintre om si tastatura.

El, unul din oamenii de top10, Arhi propune un de fel de tocanita de idei. Participarea unui oarecare blogger, micut si ascuns, poate duce la o ascensiune supraeroica pana-n varful lumii virtuale. Fiecare dintre noi, trebuie sa participam printr-un review al blogului sau neastamparat.

Intr-un mod surprinzator mi-a atrasat atentia acest concurs. O idee destul de geniala pentru a putea face cunoscute si alte furnicute ale blogoferei. Nu imi e teama, nu am nici o frica iar totul se parcurge intr-un mod direct, in care imi voi directiona o parte din laude asupra postului in care este concretizat acest joc pus la dispozitia oricarei minti mai mult sau mai putin imaginare, diabolice sau obiective.

Acest mers constructiv poate duce spre uimirea voasta si la dispretul unui articol, pe seama neclaritatii sau neplacerii de a-l citi. In mod surprinzator nu gasesc nici unul pe masura neasteptarilor mele, nu gasesc nici macar un cuvant care sa-mi arate dispretul fata de vreun articol. Doar un singur articol parca mi-a miscat unul din muschi si imi atrage atentia spre el. Articolul se refera efectiv la intalnirea bloggerilor constanteni.. poate mi-as fi dorit ceva mai umplut de detali si mai inflacarat de sugesti.

Asa ca dragi consumatori ai acestui blog , cu alte idiotenii sau reprosuri nu va mai dau batai de cap, doar poate ceva vreme cateva suturi in fund ar fi mai sugestive.

Acelasi copil care se lupta pentru ultimul loc,
Andu.

Marele puhoi de lume este anesteziat de sunetele grav soptite si prost rostite de anumite alimente pastrate sub aspectul mucegaiului. Reactia chimica care-ti ofera mari ruperi si strangeri, incearca sa-si capete amploarea dorita si lovirea prin ecuatie a oricarui cetatean intre o varsta mult prea frageda pentru a intelege si destul de imbatranita pentru a-si linisti ridurile si a memora acele versuri prost create si regizate.

Totul se intampla intr-o Romanie prea saraca de altfel, pentru a-si cumpara un sunet de calitate la valoarea sumelor din strainatate. Incearca sa se multumeasca cu muzica de pe plaiuri traditionale, metamorfozata din populara sau lautareasca din vremea frunzelor aramii, in muzica poluanta si iritanta a artistilor si producatori nostri. Expiram cu repeziciune efectul de stopare, ducem lipsa unor antifoane care sa limiteze intrarea muzicii dezvaluitoare a jalnicelor versuri. Poporul roman refuza cu respect orice forma de calitate, orice sunet irezistibil acoperit de savoarea calitatii straine.

Sunt inmarmurit si actualmente coplesit de amploarea si sucesiunea manelelor. Incerc sa-mi pastrez sangele calm atunci cand zaresc un copil la varsta unui scolar de clasa intai sau a doua chiar, detinand un telefon performant atacat de sunetele dezastruoase ale manelelor. Raman socat…

Nu stiu ce fac Rihana, Akon sau Mika pentru Craciunul care ne stropeste inimile cu repeziciunea cu care se apropie, dar romanii nostri se pregatesc sa acumuleze multi bani in conturi de pe urma CD-urilor umplute de invelisurile colindelor. Da’ nu inegalabilul Stefan Hrusca se pregateste, ci Carmen Serban sau Florin Salam. Ei incearca sa acapareze orice piata de desfacere nou atintita. Nu cred ca mi-ar face mare placere sa ascult un colind traditional, de pe meleaguri populare, prost abreviat si urat cantat. Prefer sa nu am urechile infundate de toate prostiile.

Mai fac doi pasi in lumea uzuala, mai mananc o bomboana si incerc sa-mi reiau drumul.

Acelasi copil care uraste manelele si manelistii,
Andu.

Edit: Ce ne propun persoanele de la minister ..

Varianta BAC-2007, romana scris.