Andu's blog

Ce ati facut maica? Valeu.

Vai, nu mi-a placut ce s-a intamplat. Aproximativ doua zile am fost izolat de acest lucru zambitor. Era ascuns intr-o zare indepartata spre adancurile altui server. Cei care se ocupa de Haipa.ro si-au luat lopetile in maini si s-au indoptat cu sudoarea cazuta pe propriile frunti mari si incruntate. Cu multa munca si staruinta (pe naiba!) au mutat toate fisierele pe un alt server.

Am fost aruncat fara pic de stiinta intr-o lume subterana, o lume plictisita. Aceste doua zile cat blogul a fost aruncat in aer, mi-am aruncat plictiseala pe un amarat de somn. Sa speram sa nu se mai intample aceste caderi hotarate ale hostului si probabil, sa nu se mai puna in seama miscarea fiserelor pe un alt server.

Oare s-au chinuit?
Sa le multumim?

Acelasi copil vesnic nemultumit,
Andu.

Inainte de a muri, unii oameni lasa in urma, printre altele, cateva cuvinte pentru care adesea sunt memorati si chiar citati. Multe dintre acestea sunt extrem de sincere, dar in acelasi timp amuzante. De-a lungul timpului o parte dintre ele au ramas inscrise pe paginile istoriei, chiar daca nu toate apartin unor celebritati.

1. „Acum, dragul meu, nu e momentul sa imi fac dusmani.”
Replica apartine lui Voltaire si a fost adresata preotului care l-a intrebat daca se leapada de Satana, in timp ce filozoful se afla pe patul de moarte.

2. „Nu te teme… nu e incarcat.”
Au fost ultimele cuvinte ale lui Terry Kath, muzician intr-o trupa rock, in momentul in care si-a pus pistolul la tampla si a apasat tragaciul.

3. „Este cineva ranit?”
A rostit presedintele american J. F. Kennedy catre sotia sa, dupa ce a fost impuscat in timp ce se afla in masina sa la o manifestatie.

4. „Voi fi in iad… inainte ca tu sa iti incepi micul dejun!”
“Black Jack” Ketchum, un celebru spargator de trenuri, a rostit aceste cuvinte inainte de a muri.

5. „Sunt pe cale sa… sau voi muri… Ambele expresii sunt corecte”
A spus Dominique Bouhours, un faimos gramatician francez.

6. „Maine nu voi mai fi aici!”
Reprezinta ultima predictie facuta de Nostradamus pe patul de moarte.

6. „Stinge tigara aia!”
Au fost ultimele cuvinte adresate de Saki unui ofiter care fuma, in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial. Remarca a fost facuta de teama ca inamicul sa nu ii simta mirosul. Au fost prinsi insa de un lunetist inamic, care a auzit ultimele cuvinte ale ofiterului.

7. „Sa mor, draga mea? Dar acesta este ultimul lucru pe care l-as face!”
A spus Groucho Marx inainte de a trece in nefiinta.

8.”Pleaca de aici! Ultimele cuvinte sunt pentru prosti care nu au apucat sa spuna destule!”
I-a spus Karl Marx menajerei care il intreba care sunt ultimele sale cuvinte.

9. „Beti in cinstea mea!”
Pablo Piccaso

10. „La dracu! Nici sa nu te gandesti sa il rogi pe Dumnezeu sa ma ajute!”
A spus Joan Crawford menajerei sale, care, stiind ca actrita urma sa moara, a inceput sa se roage cu voce tare.

11. „Nu iti face probleme, relaxeaza-te!”
Ultimele cuvinte ale lui Rajiv Gandhi, prim ministru indian, spuse cu doar cateva momente inainte sa moara intr-un atentat cu bombe.

12. „Nu am venit aici sa tin un discurs. Am venit sa mor!”
Crawford Goldsby a.k.a. Cherokee Bill – inainte de a fi spanzurat.

13. „Stiu ca ai venit sa ma omori. Trage, nu faci altceva decat sa omori un om!”
A rostit Che Guevara, inainte de a fi ucis de un soldat bolivian.

14. „M-am plictisit de toate astea.”
Ultimele cuvinte ale lui Winston Churchill, rostite inainte de a intra in coma si a muri 9 zile mai tarziu.

15. „Vad lumina neagra.”
Victor Hugo

16. “Nu imi deranjati cercurile.”
Arhimede

17. „Pierd!”
Au fost ultimele cuvinte ale omului care nu a pierdut niciodata: Frank Sinatra.

18. „Sper ca iesirea sa fie plina de bucurii si sa nu ma mai intorc niciodata aici.”
Frida Kahlo

19. ”A muri e usor… Comedia e grea!”
George Bernard Shaw

20. „Si tu, Brutus?”
Poate cele mai celebre cuvinte din istorie rostite inainte de moarte, ii apartin lui Cezar.

Acelasi copil care a postat un articol preluat,
Andu.

Nu-mi pot vizualiza in minte imaginea ceasului. Nu o stiu, ma chinui sa mi-o aduc aminte. In acest moment neglijabil nu stiu cat este ceasu’ si tot odata nu ma intereseaza ca el ar putea arata ora noua sau sase. Ma gandesc doar ca in aceste clipe nu-mi pot depasi fericirea feroce pe care o raspandesc pe toata intinderea acestui pamant umezit.

Sigurul ceas dupa care-mi pot ghida emotiile sistemului nervos, sunt doar bataile inimii tale. Pulsurile care nu si-au indeplinit visul de a ma trada pana acum. Pentru ca langa tine, totul pare, ma crezi sau nu, file de poveste. Bataii care-mi nu-mi pot alunga fortele neputincioase ale orelor care se transforma-n zile sau a secundelor fecundate-n ore interminabile.

Pentru mine exista un singur anotimp. Unul care nu-si categoriseste puterile prin extreme naturale, ci doar prin magie. Un anotimp care-mi dezvolta vise fericite in unele de exceptie. Cand visez o iarna ca-n povesti, poc magie! Mi se daruieste una ca-n basme. Adorm subit inapoi, simt ca sunt cu cea mai frumoasa fata, dar fara nicio explicatie ma trezesc cu dragostea unei printese. Ochii ei, imi dezvaluie o placerea neintalnita vreodata si incerca sa-mi arate lumina satisfacerii dorintelor. Dorinte umplute de dulcegaiul mierii si al dragostei infinite care o ofera.

Imi dezvolt iubirea mea cazatoare asupra sufletului ei firav. Ceva spectaculos ma atrage, e chiar ea. Frumusetea si iubirea divina, ma asteapta pe mine.
Dar totusi sa nu uitam ca am un timp extrem de vartos pentru al petrece cu tine.

Toti incercati sa-mi opriti timpul dar ceva va doboara mana demonica printr-un puterea semnificativa a doua cuvinte. O iubesc!

Acelasi copil visator,
Andu.

Atunci..

Bucuria, satisfactia sufleteasca sau chiar sanatate necesara le putem observa cu mare greutate pe stancile vietii zilnice. O viata nu tocmai usoara, purtata intr-o aglomeratie urbana bine pusa la punct cu o poluare in regim de dezvoltare care-si face simtita prezenta-n organismul fiecarei persoane. Pana nu de mult, gaseai un strop de fericire pe fiecare ramura a unui copac sau pom fructifer proaspat plantat, pe fiecare organism verde care-si prezinta in incheiere o mireasma patrunzatoare a unor petale vesnic colorate. Puteai gasi o picatura de aer nepoluat sau chiar o padure verde la tot pasul.

Acum..

Traim intr-o tara ridicata prin industrie, dar si prin natura. Natura, care odata cu dezvoltarea tehnologiei, a inceput a se pierde in agonie. Nu o mai pretuim cum este prevazut intr-o lege morala, ci doar ne ajutam de ea pentru a ne petrece minunatele vacante sau doar pentru a ne linisti intr-o duminica incantatoare la un gratar cu prietenii. Dar din pacate nici atunci nu prea ii venim intr-un real ajutor, din pacate ii producem doar o dezechilibrare puternica. O dezechilibrare pornita din mana omului, mana cu care fiecare din noi o ajuta sa se dezvolte in fiecare zi. Fie ca ne dorim sau ca nu ne dorim acest lucru.

Degeaba am rasuci palmele pentru oprirea poluarii, ca ar fi in zadar. Ar insemna ca toata industria romaneasca(ne referim numai la noi romanii) sa fie oprita ceea ce ar da dovada unor mai pagube atat in economia statului cat si in buzunarele fiecarei persoane fizice sau juridice. Am mai putea sa renuntam la ale noastre dragi masinute, ceea ce ar determina un real haos. Numai din aceste doua restrictii, imaginati-va ce s-ar produce. O romanie nepoluata ar putea produce, dar si cu o economie de stat daramata si cu niste oameni care ar stat toata ziua si ar consuma toate resursele ramase. Nu foarte multa vreme, si deja apocalipsa in randul romanilor este inceputa.

Incerci tu, cetatean de rand sa folosesti doar tramvaiul sau metroul, dar degeaba langa tine mai sunt alte milioane de oameni care se plimba cu propriile masini. Strangi putin buzunarul si iti cumperi o masina Hybrid fie pe curent sau pe energia solara, dar degeaba langa tine mai sunt alte milioane de oameni care se plimba cu propriile masini.

Tot ce ne-a mai ramas este sa asteptam aparitia unei inventii care ar putea colecta sau opri toata acesta adunatura de noxe si emisii toxice.

Acelasi copil care ar vrea sa faca ceva impotriva poluarii,
Andu.

A venit timpul sa se produca ceva memorabil pentru Constanta. Trebuie sa facem ceva de tinut minte. O iesire micul anonimat ne va reda fericirea dorita. Si nu iesim oricum, ci la un flash mob.

Ce este un Flash Mob ?

Flash Mob = un grup mare de oameni se aduna intr-un loc public, fac ceva ciudat pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, dupa care fiecare persoana isi vede linistit de treaba lui.

Noi ne-am gandit sa facem urmatorul lucru:

Ne intalnim Duminica, 20 Ianuarie 2008, la ora 14:00 (FIX), pe strada Stefan cel Mare, in fata magazinului Tomis.
Acolo va fi o persoana cu sapca in cap, ochelari de soare si un ziar in mana, ce va sta cu fata la pasajul ce trece pe sub strada Mihai Viteazu. In dreapta lui va fi Tomis Mall. Ne vom aseza in sir indian, intr-o ordine aleatoare in spatele lui si il vom urmari. Vom intra în magazinul Tomis, vom urca pe primele scari rulante pana la ultimul etaj si vom cobori pe celelalte scari pana la parter, vom iesi din magazin si ne despartim.

Important este ca voi sa il urmariti pe cel din fata voastra.

Vrem sa facem ceva memorabil pentru Constanta, asa ca va asteptam in numar cat mai mare. Mai asteptam sa promovati prietenilor, cunostintelor si colegilor acest eveniment. De asemenea printr-un comentariu la acest post să vă spuneţi părerea, să confirmaţi prezenţa şi alte nelămuriri ce le aveţi.

Articol preluat de pe ConstantaBlog.

Acelasi copil care va fi prezent la Flash Mob,
Andu.

O simpla banala intrebare de sambata seara, iti poate stoarce mintea in sute de feluri colorate pentru a-ti da seama ca nu exista un raspuns concret. O intrebare absurda, care face o scurta referire la grandioasa mea personalitate.

Cine sunt? Cine este Barbu Alexandru(Andu)?

Imi dizloca vasele de sange care fac legatura cu creierul, si imi da mari batai de cap. Ma trezesc usor din amorteala si imi dau seama ca nu imi pot valida un raspuns destul de concret si foarte coerent. Sacrific minute pretioase dar degeaba, sudoarea imi atinge limitele fruntii si imi poate da doar cateva raspunsuri nejustificate. Raspunsuri care se strecoara mult prea greu prin serpentinele vietii si nu-si mentin cursul constant. Viteza ori este cea peste limita, ori isi pierde din valoare si ajunge la o scurta si neuitata stationare.

Asta fiind, imi strofoc gandurile iara pentru aceeasi intrebare. Cine sunt?

Sunt eu, acelasi copil pe care il cunoasteti.
As putea sa-mi pierd valoarea inodandu-ma in explicatii incarcate, dar va spun ca sunt doar un punct minuscul in aceasta lumea, o stea printre milioane de alte stele. Am o poveste mica ca orice om, o poveste batuta in jurul doar a 18 ani. Uitata intr-o camaruta unde accesul este redirectionat de catre niste mici mormoloci nervosi. Eu sunt o fiinta, un om cu sentimente. Un om care incearca sa-si croiasca un drum in viata, un om care incearca sa-i acorde o existenta demonica drumului greu accesibil din cauza invidiei si rautatii. Prea multe pentru o varsta atat de mica, nu am realizat. Poate doar cateva succese pe plan educativ, o pasiune puternica pe plan liric sau mai bine concretizat, pe plan sentimental. Si isi mai croieste drum, doar un carnet de sofer.

Asta sunt eu, Andu sau Barbu Alexandru.

Ceea ce a fost scris nu a reprezentat doar un ritual tribal tipic, ci mai de graba o dezvaluire la o simpla banala intrebare. O intrebare purtata inainte sa ma predau sortilor intr-un ultim dialog de noapte cu un ursulet de plus.

Acelasi copil plin de sentimente,
Andu.

P.S.: Tu sti cine esti?

Cu o viteza apasatoare mergem printre niste serpentine periculoase. Parcurgem un drum destul de scurt pentru a ajunge la destinatia celei de a 3-a intalnire a bloggerilor constanteni.

Dragi bloggeri din Constanta si nu numai, sa parasiti cladirea hidoasa in care va aflati sau sa lasa-ti berea din mana chiar pe masa barului unde sunteti si miscati-va intr-un ritm alert pe 26 ianuarie 2008 la intalnire.Ne adunam de pe bancile scolii, de la colturile blocurilor sau de pe strazile gri pictate si ne dam intalnire intr-un loc pe care dorim sa-l umplem de pasiune. Veniti, dar veniti intr-un numar cat mai mare, cu o inscriere posibila pana pe data de 22 ianuarie.

Aveti grija, nu e o alegere grea de facut. Trebuie doar sa va ganditi la multimea de oameni care va vor intampina in comunitatea lor. Va vor primi cu flor si covor rosu, cu ceva teme de discutat, cateva glume si ceva stropi de bautura, pe care trebuie sa ii platesti.

Toate detalile le puteti gasi la Roxana.

Se pregateste ceva.

E o intreaga euforie.

Bineinteles. Sunt doi, un blogger si o bloggerita. Urmeaza si ei exemplul lui Sebi(VisUrat) si Denisuca. In urma cu cateva zile, VisUrat, plin de romantism o cere in casatorie pe Denisuca. Un real succes precedat de foarte mult romantism si putina miscare romaneasca, muzica populara. Urmariti filmuletul la ei de pe blog.

Asa deci si prin urmare, nu sunt singurii. Din urma vin alti doi.
Detalile nu le punem oferi acum ci doar dupa marea surpriza. Atunci, ca acum asteptam raspunsul, care speram sa fie un da categoric. Nu-i pot ura individului in cauza decat mult succes cu sticla de vin.

Acelasi copil care astepta cu nerabdare,
Andu.

Nu ma lovesc cu pumnul in piept. Nu incerc sa impun respect. Vreau doar sa intelegi. Viata nu mai reprezinta doar un joc plictisitor de cuvinte. E ceva mai evoluat. Pentru unii reprezinta doar starea caracteristica a organismelor cu trasaturi specifice ca autoreglare, dar pentru organismele mai evoluate poate fi insusita si prin urmarirea unui tel.

Nu mai reprezinta acea cursa straveche in care forta fizica a cuvintelor te ajuta sa te indepartezi convingator de adversarul tau. Acum, modernismul curent cere ceva mai multa gandire. Putina ratiune, acel sentiment al cunoasterii si al gandirii logice. Lipseste cu desavarsire. Nu numai la tine, la majoritatea ostenilor acestei mici armate de romani.

Incercam sa parcugem fiecare patrat al tablei de sah, fiecare patrat al mintii si gandurilor noastre si vedem ca nu ne putem dezobisnui de competitia dura purtata de tine si un eventual concurent. Dar intr-un meleag atat de puternic afectat de individualism si lipsit de fair-play, nu-l putem numi doar un simplu concurent si ii putem striga rezonanta numelui doar prin literele ascunse ale cuvantului dusman.

Ghemotocul IQ-ului nu incerc sa-l scormonesc in toata cuvinta lui, dar vreau sa-l trezesc din astenia ploii de decembrie si sa-i revad transformarea intr-o ninsoare linistita si indelungata. Nu priviti cu coada ochiului la vecinii nostri europeni. Nu, nu incercati. Va este teama de unele eventuale traume care ar putea fi ascunse in suflete voastre cainoase care nu ar irosi trei frunze arami pe sinceritatea cuvantului. Vrei sa-ti urmezi drumul incolor in viata de zi cu zi, nu vrei sa iesi in evidenta cu prostia de care dai dovada.. iti multumim. Nimic n-are nimic impotriva vietii tale in anonimat, chiar te incurajam. De ce ai iesi din ascunzisul sufletului tau cand stii ca gandirea nu te poate ajuta?

Raspunsuri imi sunt alungate de bataia rece a vantului de afara. Urmeaza inghetului.. inghetul sufletului indurerea. Nu te vei regasi. Incearca sa-ti strapungi bratele cu putere si sa-ti ridici corpul greoi din obscura lumina de care esti vegheat.

Stagnam intr-o lume alb-negru, cu nuante de gri. Atunci cand intalnim culoarea, ne indragostim. Atunci cand dispare, murim … putin

Acelasi copil neschimbat,
Andu.

Simt asta. Simt cu totul trecere prin fata nasului meu inghetat cu viteza astronimica. Ma pierd in multime si imi dau seama ca-mi pierd din acea valoare semnificativa cu care-mi apreciam gandurile arogante si neprimitoare.

Simt asta. Simt cum incep sa ma duc odata cu trecerea timpului cu o treapta-n decaderea aprecierii si atitudinii inaltatoare adresata unui minuscul si neinsemnat jurnal online. Un jurnal umplut cu savoarea ideilor jucause si usor amuzante. Incep sa-mi arunc cu dispret toata atitudinea lasata insemnata pe foile albe ale unui caiet de slaba calitate.

Un pic din savoarea dulceaga se duce odata cu zapada alba si frumos asternuta asupra mintii si imaginii minunate asuprite unei gandiri diabolice.

In mai putine cuvinte descrise, cu mai putine metaforme premergatoare, nu imi gasesc sirul ascedent pentru a urca scara erei ierarhice in lumea nebuniei. Incerc sa va anunt ca dorinta sufleteasca incepe sa-si topeasca topingul de ciocolata care o insoteste. O decadere-n suflet asupra blogului imi afecteaza mintea… dar nu stiu sa gasesc acea rezolvare necesara care-mi va ajuta corpul greu si umed sa se ridice din rapa adanca astupata de zapada rece care-mi ataca zonele genitale.

Nu imi doresc retragerea, doar incerc sa imi revin si dupa sa urmez o pensionare in glorie.

Blogurile nu mai reprezinta acea atragere a inceputului pentru mine. Daca voi mai scrie, sigur va fi cauzata de placerea divina.

Acelasi copil intristat,
Andu.

P.S.: Chiar ca nu-mi postez nici un comentariu la voi pe blog, sa stiti ca tot citesc.

Va multumesc pentru cuvintele citite,

Andu.